Tradițiile lunii aprilie
Fiecare lună a anului trebuia, conform obiceiurilor și tradițiilor împământenite în cultura populară românească, să fie sărbătorită cum se cuvine, prin marcarea unor evenimente importante pentru mentalul colectiv.
Luna aprilie este cunoscută în conștiința populară și sub denumirea de “Prier”, adică timp prielnic pentru semănatul ogorului, pentru îngrijirea animalelor și pentru reluarea tuturor activităților gospodărești. Cea de-a doua lună a primăverii aducea, odată cu venirea sa, timp bun, soare și vreme numai bună pentru gospodari.
Totuși, când vremea de-nceput de aprilie era capricioasă, cu timp friguros și secetă, strămoșii spuneau că nu-i a bună și că se anunță an “păcătos” pentru recolte, iar Prier își capătă numele de “Traista-n băț”.
Ziua Păcălelilor și celebrul Păcală
Pentru că nu degeaba se spune despre noi că suntem un popor de oameni spirituali, românii nu au ezitat, încă din vremuri îndepărtate, să serbeze de 1 aprilie, “Ziua Internațională a Păcălelilor”. Ba mai mult, în cultura populară românească există și celebrul personaj Păcală, mereu pus pe glume și “nefăcute”.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe
Creștini ortodocși și aflați într-o strânsă legătură cu religia, românii nu au ezitat să asocieze luna aprilie cu Sfântul Gheorghe, sărbătorit anual în calendarul creștin ortodox la data de 23. În jurul acestei date (22 aprilie – 1 mai), strămoșii noștri au creat o sărbătoare ritualică de înnoire a timpului, sub patronatul Sfăntului Gheorghe și cunoscută, în Banat și Transilvania, sub denumirea de Sângeorz.
:quality(80):format(jpeg)/wp-content/uploads/2019/04/traditii-de-sfantul-gheorghe-lucruri-pe-care-nu-trebuie-sa-le-faci-1.jpg)
Sărbătoarea Paștilor și pregătirile pentru aceasta
Paștele sau Sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos nu este, în calendarul creștin, o sărbătoare cu dată fixă. Anual, însă, cinstirea acesteia variază între duminicile lunii aprilie sau prima duminică a lunii mai, astfel că, luna aprilie este, din cele mai vechi timpuri, dedicată pregătirilor pascale și chiar a sărbătoririi Paștilor.
Pasca, ouăle înroșite și/ sau încondeiate fac parte din ritualul de pregătire al oricărei gospodine pentru Sărbătoarea Învierii Domnului.
Cele mai multe dintre obiceiurile și pregătirile pentru Paște au loc în săptămâna de dinaintea acestei sărbători, cunoscută și sub denumirea de Săptămâna Patimilor.
Datina pregătirii pâinii dospite, sau Pasca, se spune că este lăsată după un dialog dintre Iisus și Apostolii săi, după ce au fost ospătați cu păine și grâu de către un om cu suflet bun. Aceștia l-au întrebat pe Mântuitor când va fi Paștele, iar el le-a răspuns: “Avem pâine de grâu dată de omul acela bun. Atunci bucurați-vă, a spus Iisus, căci acum e Paștele.” De atunci, obiceiul la noi este să se pregătească pască dospită.
Înroșirea și încondeierea ouălor este un obicei pe care gospodinele îl respectă, an de an, în Săptămâna Patimilor. Înroșirea ouălor are loc în amintirea sângelui Lui Hristos ce a curs pe coșul cu ouă, lăsat de femeile mironosițe la crucea unde Mântuitorul a fost răstignit.
Procesul de încondeiere al ouălor se realizează cu ceară, pe oul degresat anterior cu grijă, cu ajutorul unui bețișor subțire de lemn, al cărui capăt este învelit într-o foiță fină de aluminiu (mai este cunoscut și sub denumirea de “bizarcă”). Motivele cu care se încondeiază oul au tema naturală: soarele, luna, elemente din natură și, aproape niciodată, nu lipsește motivul crucii.
În tradiția românească, în ziua Paștelui, ciocnirea ouălor roșii sau încondeiate se realizează după un anumit ritual ce trebuie musai respectat: întotdeauna persoană mai în vârstă și, de regulă, un bărbat, este cea care ciocnește prima cu vârful oului, spunând “Hristos a Înviat!”; acesteia i se răspunde, după ce a ciocnit, cu formularea: “Adevărat a Înviat!”
Autor: Alexandra Udrea
