Tradițiile lunii februarie
În popor, luna februarie este cunoscută sub numele de „Făurar”, căci aceasta este luna în care făurii (fierarii) încep să ascută și să pregătească fierul plugurilor și al uneltelor agricole, sugerând astfel începutul pregătirilor pentru muncile câmpului.
Tradiția spune că luna februarie este cea mai capricioasă dintre toate cele 12 luni ale anului, cu fluctuații mari de temperatură, nopțile fiind înghețate și zilele blânde.
Conform unei legende, aceaste capricii și răutatea lunii februarie ar fi cauzate de faptul ca i-au fost atribuite mai puține zile decât celorlalte luni și, că un premiu de consolare, o data la 4 ani, i se mai oferă o zi în plus.
.JPG)
Chiar și așa, luna februarie celebrează debutul muncilor agricole, dar și dragostea, astfel că sărbătorile lunii sunt legate, în principal, de începutul noului an agricol, de bunăstarea casei, a gospodăriei și de sentimentul iubirii, simbol al vieții și al schimbării.
Dintre aceste sărbători, amintim Întâmpinarea Domnului, sărbătoare cinstită pe 2 februarie; din bătrâni, acestă sărbătoare este numită și „Filipii de iarnă” sau „Strețenia” și se spune ca în acestă zi ursul iese din bârlog. Dacă acesta din urmă iși vede umbra și se sperie, el va intra din nou în bârlog pentru hibernare încă 6 luni, deoarece vremea nu se îmbunătățește curând. În schimb, dacă ursul rămâne afară, se spune că vremea începe să se îndrepte și iarna e pe ducă.
O altă sărbătoare marcantă a acestei luni este Sfântul Haralambie, sfânt celebrat pe 10 februarie. În popor, acestă sărbătoare este cunoscută precum „Haralambie de ciuma și Vracii”, Haralambie fiind patronul tradițional al ciumei, care ferește de boli oamenii și animalele. Superstițiile cunoscute spun că e bine să fie împărțiți colaci și merinde întru înduplecarea sfântului pentru a nu da drumul ciumei din lanț.
„Dragobetele sărută fetele!”
Pe 24 februarie este celebrată iubirea, prin intermediul sărbătorii de Dragobete, o sărbătoare populară, cunoscută și sub numele de „Sânt’Ion de primavară”, „Ioan Dragobete” sau „Dragostițele”. Conform mitologiei românești, Dragobete era fiul Babei Dochia, un tânăr extrem de chipeș, considerat un zeu al iubirii, care seducea femeile pe care le întâlnea. Altfel, conform calendarului ortodox, sărbătoarea populară coincide cu sărbătoarea „Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
În popor, datina este ca, în această zi, tinerii să se adune în crâng și să culeagă buchetele cu primele flori ale primăverii. Mai apoi, fetele pornesc către sat, iar baieții le fugăresc, încercând să le sărute. Dacă băiatul este pe placul fetei, aceasta se lasă sarutată, momentul fiind echivalentul logodnei și al începutului iubirii dintre cei doi. Înspre seară, logodna urmează să fie oficializată și anunțată întregii comunități.
Alte tradiții populare spun că, dacă în februarie nu există înghet, e semn ca noul an va fi mănos; de asemenea, dacă acum nu este viscol și nisoare, atunci cu siguranță va fi vreme rea de Paște; mai mult, dacă în luna lui Făurar apa curgătoare e caldă, bătrânii spun că sigur urmează un ger năpraznic.
Autor: Alexandra Udrea
