Virginia Maria Andreescu-Haret – Prima femeie arhitect din lume
Virginia Maria Andreescu-Haret s-a născut la data de 21 iunie 1894, la București. A fost recunoscută ca prima femeie arhitect din lume în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Ştiinţei organizat la Bucureşti, în 1981.
Virginia Andreescu-Haret a fost nepoata pictorului Ion Andreescu, devenind soția fiului lui Spiru Haret. A avut o copilărie dificilă, rămânând orfană de mamă la doar 9 ani. A luat asupra ei toate atribuțiile gospodărești, având grijă și de cei trei frați mai mici.
A urmat liceul în privat, luându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București. Se înscrie la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, fiind admisă prima. A fost considerată o elevă excepțională, obţinând 56 de menţiuni la lucrările şi proiectele din timpul anilor de studiu. În același timp, a studiat Școala de Belle-Arte din București și a creat mai multe acuarele care fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.
„Virginia a spart zidul, Virginia a pătruns pe uşa mare, natura ei a învins şi a croit drumul femeilor în arhitectură. Convinsă, demnă şi foarte sigură, atât de naturală la locul ei, nimeni n-a îndrăznit s-o conteste… […] s-ar fi putut, tot așa de bine, dedica Picturei sau Sculpturei, dacă n-ar fi mijit în ea acel sfredel puternic și ample năzuințe care cereau mai mult, cucerirea spațiului, care-i da arhitectului înalte satisfacții, nebănuite de cei din afara breslei”, scria Henrieta Delavrancea-Gibory.
A fost eleva arhitectului Petre Antonescu, studiind în atelierul acestuia. Mai târziu, în 1921-1922, a făcut o specializare la Roma, luând parte la cursuri arheologice. Societatea Arhitecților din România a delegat-o la congrese internaționale la Bruxelles, Roma, Paris, Moscova și Berlin.
Proiectul ei de diplomă cu tema „O Academie de Arte Frumoase” a fost prezentat la Expoziția absolvenților Școalei de Arhitectură de la Ateneul Român, în anul 1925, obținând Premiul Ministrului Instrucțiunii Publice.
A activat în serviciul tehnic al Ministerul Învăţământului Public, unde a obținut funcția de inspector general în arhitectură.
A fost omul de încredere al arhitectului I. Pompilian, proiectele sale devenind „proiecte tip” pentru întrega țară, de la școli mici la cele mai complexe licee.
Mai mult de atât, Virginia Andreescu-Haret a conceput arhitectura blocului Cantacuzino, situat pe Calea Victoriei, pe un teren moștenit de urmașii lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. Palatul Societății Tinerimea Română, astăzi Palatul Tinerimea Română, localizat pe strada Schitu Măgureanu, a fost construit între anii 1924-1927.
În afara de proiectele de arhitectură, artista și-a direcționat cunoștințele și atenția în mai multe tipuri de activități: a publicat în diverse reviste de specialitate, le-a predat studenților, fiind interesată să formeze in special tinere, a participat la conferințe ca invitată, a organizat excursii cu dorința de a căuta elemente care să aducă autenticitate viitoarelor sale construcții. I-a placut grafica și multe dintre lucrările sale – desene, acuarele, tablouri – se regăsesc în Colecția de Stampe de la Biblioteca Academiei Române.
Printre cele mai importante proiecte ale sale sunt: pavilionul administrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București, Biserica Ghencea, „Teatru-cinema-cazinou” de la Băile Govora.
De asemenea, a proiectat şi executat singură 17 case de locuit pentru o familie (cu distribuţie pe două niveluri – parter şi etaj) şi 26 case de locuit cu mai multe apartamente, în afară de proiectele realizate în colaborare cu alți arhitecţi.
Activitatea ei se sfârșește după 40 de ani de muncă: „Într-o zi însorită de primăvară a anului 1962, Virginia Andreescu-Haret se săvârșește. Talentul și munca ei intensivă rămân un exemplu de viață dedicată artei, în înalta profesiune a arhitecturii”, menționează Henrieta Delavrancea-Gibory, într-o prezentare susținută la Sesiunea de comunicări a Academiei R.S. România, în 1976.
„Pe parcursul activităţii sale, a făcut parte din toate organizaţiile arhitecţilor din România. A fost membră a Societăţii Arhitecţilor Români şi singura femeie în comitetul Societăţii, membră titulară a Societăţii Arhitecţilor Diplomaţi din România şi singura femeie făcând parte din Comitetul de redacţie al Buletinului Societăţii, membră a Corpului Tehnic al Arhitecţilor îndată după înfiinţarea sa în 1932, a Fondului de Arhitectură şi a Uniunii Arhitecţilor, încă de la constituire. Prima femeie membră a Societăţii politehnice din România, începând cu data de 1 dec. 1929. La 6 aprilie 1933 este înscrisă pe tabloul urbaniştilor”, aflăm de pe site-ul arhitectura-1906.ro.
http://euscreen.eu/item.html?id=EUS_8390EEB22AD84B37A413FEADA7692DC6
Autori: Veronica Ștefan, Andreea Ștefania Șușală
