Sărbătoarea Sfântului Andrei
Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. Conform tradiției populare românești, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada, pregătindu-i pentru iarna ce va urma.
Cărțile Sfinte mărturisesc că Sf. Andrei a fost frate cu Sf. Apostol Petru. Aceștia proveneau din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret, din provincia Galileea. Potrivit Evangheliei, Sf. Andrei ar fi fost mai întâi ucenicul Proroocului Ioan Botezatorul, care l-ar fi îndrumat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Spunându-i că l-a găsit pe Mesia, Andrei l-a dus și pe fratele său, Petru, la Hristos Domnul. A fost numit „cel întâi chemat” și se spune că a fost înzestrat cu puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor.
Se povestește despre Sfântul Andrei că a fost stăpânul animalelor sălbatice, că a fost cioban și că de turma sa nu s-a atins niciun lup. I s-a spus „Apostolul lupilor”, nume derivat din vechea denumire a dacilor, daoi (lupi). Legendele susțin că aceste ființe au fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că cel care le era căpetenie l-ar fi vegheat pe Sf. Andrei prin pustia Dobrogei spre peștera în care s-a adăpostit.
De asemenea, Apostolul Andrei a fost martor și participant direct la toate marile momente care au încununat viața pământească a lui Iisus Hristos. Acesta este menționat la înmulțirea pâinilor și a peștilor, atunci când Mântuitorul s-a dus dincolo de Marea Galileei, dar și după învierea lui Lazăr, când elinii l-au rugat pe Filip să le ușureze întâlnirea cu Iisus: „Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Iisus”.
Sf. Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând zile în șir la moartea Mântuitorului. Totuși, credința sa a rămas statornică, iar Domnul nostru i se arată atât lui, cât și celorlalți apostoli în ziua Învierii.
Scrierile bisericești relatează faptul că Sf. Andrei merge în Bizantia, Tracia, Macedonia și Bitinia, dar și în toate ținuturile de lângă Marea Neagră, de la Dunare și Sciția până în Crimeea, să propovăduiască cuvântul și dragostea Domnului nostru. Rămâne mult timp în fiecare zonă pentru a-i învăța pe toți oamenii despre credința cea dreaptă a lui Hristos. După încheierea pelerinajelor sale în toate aceste regiuni, acesta se întoarce în Bizantia unde este numit episcop Stahie.
Sfăntul Andrei sfârșește ca mucenic, fiind răstignit lângă Corint, la Patras, unde este așezat cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Această cruce avea să devină cunoscută drept „Crucea Sfântului Andrei”.
Peștera în care se crede că a trăit Sfăntul Apostol Andrei se află în localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, se află un pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că se odihnea pe el. Astăzi, mii de credincioși vin să o viziteze pentru a se ruga și pentru a fi binecuvântați.
În România, Sfântul Andrei este recunoscut drept ocrotitorul țării deoarece a propovăduit Evanghelia și a adus cuvântul Domnului pe aceste țărâmuri.
„Pe propovăduitorul credinței la geto-daci și slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, ca pe strămoșii noștri i-a adus la cunoștință lui Hristos, crucea în mâini ținând și izbăvind din înșelăciunea vrăjmașului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toți românii să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de toată răutatea și să mântuiască sufletele noastre.” (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie)
Autor: Andreea Ștefania Șușală
