Tradițiile lunii decembrie
„Undrea”, așa cum este cunoscută în popor, decembrie este a douăsprezecea lună a calendarului și cea care încheie anul și aduce iarna.
Decembrie se instalează în sufletele noastre, ale tuturor, cu mare bucurie, cu speranța și credința, fiind considerată luna cadourilor și a veseliei pricinuită de Nașterea Mântuitorului, sărbătoare pe care creștinii o cinstesc pe 25 decembrie.
Luna debutează cu o sărbătoare extrem de importantă pentru noi, românii: 1 Decembrie, Ziua Națională; o zi care, an de an, se celebrează cu parade militare și evenimente festive pregătite special pentru acest moment.
Luna continuă cu o serie de sărbători religioase care pregătesc creștinii pentru marea sărbătoare a Nașterii Lui Iisus Hristos.
Acestor sărbători, strămoșii noștri le-au atribuit, pe lângă importanța religioasă, și o serie de superstiții și obiceiuri.
Sfântul Nicolae
Pe 6 decembrie este sărbătorit Sfântul Nicolae, considerat protectorul copiilor și al femeilor, păzitorul de cele rele și înfăptuitorul de minuni. Conform tradițiilor populare, se spune că iarna începe când acesta își scutură barba și afară ninge; dacă în ziua de Sfântul Nicolae nu ninge, se consideră că urmează o iarnă grea și lungă.
De asemenea, copiii au motive de nerăbdare și bucurie în noaptea ajunului acestei sărbători pentru că Moș Nicolae, fratele lui Moș Crăciun, vine pe la fiecare și umple ghetuțele cu bunătați, dacă aceștia au fost cuminți sau cu nuielușe, dacă aceștia au făcut năzbâtii.
Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul său, în popor, ziua de Ignat
Pe 20 decembrie, se cinstește această sărbătoare. Legenda spune că Ignat a fost un om simplu care, voind să taie porcul, a scăpat securea în capul părintelui său, omorându-l pe loc; apoi căindu-se toată viața, a primit, în cele din urmă, mila și iertare de la Dumnezeu și de la Sfântul Petru, ce aveau, la vremea aceea, obiceiul să umble pe pământ.
De atunci, datina a rămas că, în această zi, gospodarii să taie porcul și să nu lucreze nimic altceva. După tăierea și tranșarea acestuia, urmează „pomana porcului”, care încalcă regula postului Crăciunului însă despre care se spune că ar fi trecută cu vederea de către Dumnezeu.
Ajunul Crăciunului și Sărbătoarea Crăciunului
Încă de pe 23 și 24 decembrie, copiii merg la colindat și vestesc, prin cântecele lor, Nașterea Domnului din 25 decembrie. Gospodinele îi primesc cu nuci, covrigi și mere. De asemenea, în aceste zile premergătoare Crăciunului, femeile fierb grâu și pregătesc bucățele de împărțit.
Ziua Ajunului, pe 24 decembrie, se spune că este patronată de Moș Ajun, stăpânul timpului. Superstiția spune că la miezul nopții dinspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
Tot în Ajun, se împodobește bradul și se cântă colinde, iar copiii sunt cuminți și se culcă devreme, pentru a nu-l supăra pe Moș Crăciun, ce va veni în această noapte, să lase daruri sub pomul împodobit.
Ziua Crăciunului
În data de 25 decembrie, prima zi a Crăciunului începe cu mersul la biserică și preaslăvirea Pruncului Iisus, apoi gospodinele împart bucate alese și cozonaci.
Masa de Crăciun se servește întotdeauna la nași, iar flăcaii satului merg cu Steaua și alte colinde tradiționale.
De asemenea, tradiția spune că focul din vatră nu trebuie să se stingă toată ziua, iar dupa aceea, cenunșa trebuie aruncată în gradină, pentru belșug. Vremea buna din ziua Crăciunului anunță vreme rece de Paști.
Pe 26 și 27 decembrie, următoarele două zile de Crăciun, nașii întorc vizita finilor și le duc daruri.
Pe 27 decembrie este prăznuit si Sfantul Stefan, zi în care se spune că prezența ninsorii aduce un an nou roditor.
:quality(80):format(jpeg)/wp-content/uploads/2018/12/obiceiuri-de-anul-nou-cand-se-merge-cu-sorcova-cu-plugusorul-sau-cu-semanatul-9.jpg)
Ajunul Anului Nou
Pe 31 decembrie are loc „îngropatul anului vechi”, zi în care cerurile se deschid, animalele vorbesc, iar ursitoarele își rostesc urările. Se spune că, dacă ziua e senină, anul va fi secetos, iar dacă luna e plină, anul va fi mănos.
Oamenii lasă porțile descuiate, luna și focurile aprinse și se veselesc cu masa mare, cântece, voie bună, vin și masă cu carne de porc și pește (care merge înainte și este vioi), dar nu și pasăre (care scurmă înapoi).
Autor: Alexandra Udrea
