Bradul de Crăciun
Împodobirea bradului de Crăciun reprezintă una dintre cele mai importante tradiții ale anului.
Acest obicei este preluat la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, având o semnificație aparte. Bradul, pentru creștini, provine din secolul al VII-lea, când Sfântul Bonifaciu, un călugăr creștin din Anglia, a colindat meleagurile Germaniei. Aici s-a întâlnit cu mai mulți păgâni care aveau de gând să sacrifice un copil zeului Thor lângă un stejar. Sfântul Bonifaciu, pentru a salva viața copilului, a doborât copacul, iar în locul stejarului s-a înălțat un brad mic. Sfântul a demonstrat păgânilor că forma triunghiulară a bradului semnifică Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Păgânii acelor vremuri s-au convertit la creștinism și au considerat bradul un simbol al vieții creștine, prin Hristos. Bradul era perceput ca arborele sfânt cu veșmântul mereu verde și nebiruit de „moartea” din anotimpurile reci.
De asemenea, un rol important l-a avut și Martin Luther, un pastor, doctor în teologie, care a trăit între anii 1483-1521. Acesta povestea ca într-o seară era în trecere printr-o pădure și a observat cum astrele cerești străluceau printre crengile brazilor. Acesta a fost atât de uimit încât a tăiat un brăduț, l-a adus acasă și l-a împodobit cu lumânări aprinse. Mai târziu, acest obicei s-a răspândit în toată Germania și apoi în întreaga lume, iar în brad au apărut merele care conturau ideea fructului interzis din Grădina Edenului. În timp, merele au fost înlocuite cu globuri strălucitoare.
Bradul, în tradiția românească, constituie o poveste din vremea dacilor, care aveau un cult pentru brad, folosindu-l într-un ritual la nuntă sau la înmormantarea unei persoane. Această datină a rămas vie în anumite zone din țară, precum Oltenia și Banat, unde bradul la înmormântare reprezenta unirea celui decedat cu Divinitatea.
În tradiția românească, bradul este împodobit în Ajunul Crăciunului și se spune că este bine să fie păstrat în casă până la Sfântul Ion. Ornamentul în formă de stea, care este pus în vârful bradului, are o semnificație religioasa deoarece ne amintește de steaua dupa care s-au ghidat cei trei magi, la nașterea Mântuitorului.
Prin faptul că rămâne verde tot timpul, bradul este considerat pomul vieții, simbolizându-l pe Hristos veșnic viu.
Autor: Andreea Ștefania Șușală
