Interviu cu Irina Neacsu
Irina Neacsu este curatorul expozitiei „Flori salbatice din Romania – o istorie botanica”, deschisa pana la data de 2 iunie 2019, la Muzeul National al Romaniei, in aripa Cretulescu. Expozitia contine pictura florala si arta botanica. Pentru ca am vizitat aceasta expozitie, ne-am dorit sa stam de vorba cu Irina si sa aflam ce reprezinta arta botanica si cum a fost conceputa expozitia mentionata.
Irina a absolvit Facultatea de Arhitectura in Bucuresti, dupa care a urmat un master postuniversitar la Universitatea de Arta din Roma.
In prezent, locuieste la Brasov, acolo unde este si atelierul ei de creatie.
Veronica Stefan, Promenada culturala: Irina, faci tu insati ilustratie botanica. Cum s-a produs apropierea ta de aceasta forma de manifestare artistica?
Irina Neacsu: Natural, si la propriu, si la figurat. Cred ca a existat mereu o atractie speciala spre plante, natura, liniste. Intr-un moment anume de supra-plin, prin care sunt convinsa ca trecem cu totii cel putin o data, am vrut ca pentru o vreme, sa fac lucruri care ma bucura in cel mai profund sens, fara a ma gandi la nimic (business, investitie, motivatie palpabila si relevanta).
Cum ar fi, daca scopul a tot ceea ce alegem sa facem, ar fi beatitudine si multumire?
Dupa exercitiul asta, nu m-am mai putut intoarce la activitatile mele decat cu o noua perspectiva. Imi spusese candva un profesor de pictura de la master ca niciodata, dar niciodata sa nu mai pictez flori. Pentru ca e un subiect perimat, nu va vinde, lumii ii trebuie arta moderna. Atunci am negat florile, ca forma de arta. A trebuit multa epuizare, si nevoia acuta de pauza, ca sa inchid toate vocile din exteriorul meu si ca sa decid ca stiam demult care imi este drumul.
V.S.: Ce reprezinta expozitia „Flori salbatice din Romania”?
Irina Neacsu: Lansarea RSBA – Societatea Romana a Artistilor Botanici. Si explicarea artei botanice, in cuvinte, imagini, asocieri, comparatii. Ce este arta botanica? Am primit aceasta intrebare atat de des in Romania, incat am formulat un raspuns, in forma de expozitie.
V.S.: Ce a presupus curatoriatul acestei expozitii? Ne poti spune cate ceva din culisele pregatirii unei expozitii?
Irina Neacsu: Pentru mine a fost prima experienta de curatoriat, asadar multe lucruri de invatat, de inteles, de acceptat, de organizat. A fost un proiect care a mers lin si placut, am primit sustinere de la oameni minunati, care m-au ajutat enorm sa realizez acest proiect. A fost prima expozitie in care nu m-am concentrat pe pictat, ci pe organizarea evenimentului. A fost prima colaborare cu Muzeul National de Arta si cu Muzeul Botanic, si totul a fost de-a dreptul inaltator. In culise, am format o echipa buna si am reusit sa mobilizam lucrurile in timp record.
V.S.: Auguste Renoir spunea ca o floare nu trebuie sa transmita un mesaj, caci o floare reprezinta o valoare in sine. Este o diferenta intre a vedea si a privi. Tu cum privesti florile?
Irina Neacsu: In mod cert, foarte diferit de cum le priveam inainte sa le dedic atata timp si munca.
O ilustratie botanica ia uneori sute de ore, pana la definitivare. In tot acest timp, planta, mai ales floarea ei, se modifica permanent, si de multe ori, pana la finalul lucrului, nu mai ramane nimic din model.
Urmarind aproape zilnic acest proces, am dezvoltat emotii noi vizavi de efemeritatea vietii, de perisabilitatea noastra, a tuturor fiintelor vii, am invatat ca plantele stiu mult mai bine decat noi, oamenii, sa traiasca in pace si sa straluceasca. Nu mai rup deloc flori, si ma uit cu mare atentie pe unde calc, sunt mult mai recunoscatoare si constienta pentru tot ce pot primi de la ele.
Urmarind detaliile plantelor recunosc formule ale perfectiunii, mecanisme impecabile si o creativitate debordanta. E un univers special acolo, in miniatura.
V.S.: Am descoperit, odata cu aceasta expozitie, un nume interesant – Angiolina Santocono. Le dezvalui cititorilor nostri cine a fost si ce mostenire culturala ne-a lasat?
Irina Neacsu: Lucrarile Angiolinei pot fi vazute la Muzeul Botanic in Bucuresti, si nu voi divulga toata povestea, mai degraba as incuraja iubitorii de arta si natura sa ii vada lucrarile. Angiolina a venit de mica in Romania, impreuna cu familia, a fost autodidacta, si cu o putere de munca fantastica. A desenat enorm de multe specii de plante din Romania, dorindu-si, tocmai, sa poata realiza un Muzeu Botanic deschis publicului. Si a lasat o mostenire valoroasa, chiar daca, din pacate, nu a generat o moda, o scoala de arta botanica, asa cum exista deja in alte tari.
V.S.: In expozitie sunt prezente si cele doua volume ale albumului regal „The Transylvania Florilegium”, editate de Fundatia caritabila a Printului de Wales. Ce si-a propus editorul acestei lucrari?
Irina Neacsu: Un Florilegium este, ca tipologie de carte, o indosariere a speciilor dintr-o anumita zona. Acesta este al doilea Florilegium initiat de ASR Printul de Wales, si este o reala onoare ca Trasilvania este subiectul acestui proiect. Florile salbatice sunt aici inca intr-un habitat generos, iar indosarierea lor ajuta la constientizarea valorii si a unicitatii lor, multe dintre specii fiind distruse in restul Europei. Este o carte valoroasa, care are in spate multa munca si o investitie uriasa de resurse.
V.S.: Esti fondatoarea Societatii Romane a Artistilor Botanici, infiintata in noiembrie 2018. Care sunt proiectele pe care le ai in lucru?
Irina Neacsu: In primul an, Societatea si-a propus organizarea expozitiei si lansarea unei grille de cursuri cu lectori straini, precum si stabilizarea unor parteneriate cu societati omoloage din alte tari, momentan Marea Britanie, Olanda, Germania si Austria. Sper ca peste un an sa pot vorbi de un nucleu activ al acestei Societati, de un grup de artisti botanici romani de foarte buna calitate, si de organizarea deja a unei prime expozitii de grup. E un inceput incet, cu multa munca.
V.S.: Sustii ateliere de ilustratie botanica, cursuri de desen, scoli de vara de pictura, ilustratie si grafica, participi la targuri cu lucrarile tale. Unde te pot gasi cei interesati?
Irina Neacsu: Am vrut sa iti zic „pe mail”, insa uneori nici acolo nu sunt de gasit. Cei interesati ma pot gasi la atelier, cu programare in prealabil. Pe facebook-ul atelierului, Studio Irina Neacsu, postez mereu noutatile, inclusiv evenimentele la care particip si la care pot fi gasita. Shopul online este inca in lucru, dar da, si pe site pot fi gasita, chiar daca nu fizic, ci reprezentata de produsele pe care le creez. Mobilitatea mea constanta si uneori lipsa de reactie imediata este un semn al faptului ca lucrez, ca imi caut mereu inspiratie si perfectionare, si ca da, uneori trebuie sa ma deconectez de la oameni, ca sa ma pot conecta la mine insami. Dar revin!
V.S.: Cum arata Romania ta?
Irina Neacsu: Salbatica si linistita. Si nu, nu este o metafora a contrastelor.
Romania mea este un taram magic al naturii inca salbatice, unde nu este loc decat pentru liniste si pace.
In paduri, pe munte, printre dealuri, acolo pe unde imi caut inspiratia, imi gasesc si regasesc mereu linistea. Cu aceasta liniste pot apoi intelege, accepta si construi restul. Romania mea, este si ea, ca si celelalte Romanii ale altor oameni, o bula, o bucata pe care aleg sa o consum mereu, si la care ma gandesc cu drag atunci cand nu sunt aici.
Daca pentru unii, Romania se leaga de gusturi, mirosuri, oameni, amintiri, Romania mea se leaga de natura ei.
Interviu realizat de Veronica Stefan
